Ce se întâmplă în organism odată cu îmbătrânirea

Celulele îmbătrânite

Pe măsură ce celulele îmbătrânesc, ele funcționează mai puțin. În cele din urmă, celulele vechi trebuie să moară, ceea ce este o parte normală a funcționării corpului.

Celulele vechi mor uneori pentru că sunt programate să facă acest lucru. Genele celulelor programează un proces care, atunci când este declanșat, duce la moartea celulei. Această moarte programată, numită apoptoză, este un fel de sinucidere celulară. Îmbătrânirea unei celule este un declanșator. Celulele vechi trebuie să moară pentru a face loc celulelor noi. Alți factori declanșatori includ un număr în exces de celule și, posibil, deteriorarea unei celule.

Celulele vechi mor, de asemenea, pentru că se pot împărți doar de un număr limitat de ori. Această limită este programată de gene. Când o celulă nu se mai poate diviza, ea crește, există o perioadă, apoi moare. Mecanismul care limitează diviziunea celulară implică o structură numită telomer. Telomerii sunt folosiți pentru a muta materialul genetic al celulei în pregătirea diviziunii celulare. De fiecare dată când o celulă se divide, telomerii se scurtează puțin. În cele din urmă, telomerii devin atât de scurti încât celula nu se mai poate diviza. Când o celulă încetează să se divizeze, se numește senescență.

Uneori, deteriorarea unei celule cauzează direct moartea acesteia. Celulele pot fi deteriorate de substanțe nocive, cum ar fi radiațiile, lumina solară și medicamentele pentru chimioterapie. Celulele pot fi, de asemenea, deteriorate de anumite produse secundare ale propriilor activități normale. Acești subproduși, numiți radicali liberi, sunt eliberați atunci când celulele produc energie.

Știați…

Tulburările, nu îmbătrânirea, reprezintă de obicei cea mai mare parte a pierderii funcției.

Organe îmbătrânite

Cât de bine funcționează organele depinde de cât de bine funcționează celulele din ele. Celulele mai vechi funcționează mai puțin bine. De asemenea, în unele organe, celulele mor și nu sunt înlocuite, astfel încât numărul de celule scade. Numărul de celule din testicule, ovare, ficat și rinichi scade semnificativ pe măsură ce corpul îmbătrânește. Când numărul de celule devine prea mic, un organ nu poate funcționa normal. Astfel, majoritatea organelor funcționează mai puțin bine pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Cu toate acestea, nu toate organele pierd un număr mare de celule. Creierul este un exemplu. Persoanele în vârstă sănătoase nu pierd multe celule ale creierului. Pierderile substanțiale apar în principal la persoanele care au suferit un accident vascular cerebral sau care au o tulburare care provoacă pierderea progresivă a celulelor nervoase (tulburări neurodegenerative), precum boala Alzheimer sau boala Parkinson.

Adesea, primele semne de îmbătrânire implică sistemul musculo-scheletic. Ochii, urmați de urechi, încep să se schimbe devreme la mijlocul vieții. Cele mai multe funcții interne scad, de asemenea, odată cu îmbătrânirea. Majoritatea funcțiilor corporale atinge vârful cu puțin timp înainte de vârsta de 30 de ani și apoi încep un declin treptat, dar continuu. Cu toate acestea, chiar și cu acest declin, majoritatea funcțiilor rămân adecvate deoarece majoritatea organelor încep cu o capacitate funcțională considerabil mai mare decât are nevoie organismul (rezervă funcțională). De exemplu, dacă jumătate din ficat este distrus, țesutul rămas este mai mult decât suficient pentru a menține funcția normală. Astfel, tulburările, mai degrabă decât îmbătrânirea normală, reprezintă de obicei cea mai mare parte a pierderii funcției la bătrânețe.

Chiar dacă majoritatea funcțiilor rămân adecvate, scăderea funcției înseamnă că persoanele în vârstă sunt mai puțin capabile să facă față diferitelor stresuri, inclusiv activitate fizică intensă, schimbări extreme de temperatură în mediu și tulburări. Această scădere înseamnă, de asemenea, că persoanele în vârstă sunt mai predispuse să experimenteze efecte secundare ale medicamentelor. Unele organe sunt mai predispuse să funcționeze defectuos sub stres decât altele. Aceste organe includ inima și vasele de sânge, organele urinare (cum ar fi rinichii) și creierul.