O uriașă industrie a fericirii și gândirii pozitive, estimată la 11 miliarde USD pe an, a contribuit la crearea fanteziei că fericirea este un obiectiv realist. Urmărirea visului fericirii este un concept american, exportat în restul lumii prin cultura populară. Pentru că, chiar și atunci când toate nevoile noastre materiale și biologice sunt satisfăcute, o stare de fericire susținută va rămâne totuși un scop teoretic și evaziv, așa cum a descoperit Abd-al-Rahman al III-lea, califul de Córdoba în secolul al X-lea. A fost unul dintre cei mai puternici oameni ai timpului său, care s-a bucurat de realizările militare și culturale, precum și de plăcerile pământești ale celor două haremuri ale sale. Spre sfârșitul vieții, însă, a decis să numere exact numărul de zile în care se simțise fericit. Au fost exact 14.
Oamenii nu sunt proiectați să fie fericiți sau chiar mulțumiți. În schimb, suntem proiectați în primul rând pentru a supraviețui și a ne reproduce, ca orice altă creatură din lumea naturală. O stare de mulțumire este descurajată de natură, deoarece ne-ar coborî garda împotriva posibilelor amenințări la adresa supraviețuirii noastre.
Faptul că evoluția a dat prioritate dezvoltării unui lob frontal mare în creierul nostru (care ne oferă abilități executive și analitice excelente) față de capacitatea naturală de a fi fericiți, ne spune multe despre prioritățile naturii. Diferite locații geografice și circuite din creier sunt asociate fiecare cu anumite funcții neurologice și intelectuale, dar fericirea, fiind o simplă construcție fără bază neurologică, nu poate fi găsită în țesutul cerebral.
Este de la sine înţeles că oamenii preferă să nu simtă nimic negativ în viaţa lor. Specialiştii spun că acest lucru poate să nu fie deloc pozitiv, deoarece emoţiile negative pot fi cruciale în anumite circumstanţe. De exemplu, frica şi anxietatea te pot avertiza împotriva situaţiilor ameninţătoare. Să te simţi vinovat te ajută să îţi asumi responsabiliatea de a te ridica din situaţia stânjenitoare şi te poate face să îţi repari greşeala. Furia te motivează să nu accepţi nedreptatea, iar tristeţea te ajută să fii mai recunoscător pentru momentele fericite din viaţa ta.
Toată lumea vrea să fie fericită, dar uneori devine o obsesie prea mare. În creierul nostru s-a stabilit că trebuie să fim mereu fericiţi şi este necesar să urmărim acest obiectiv cu orice preţ. Psihologii spun că echilibrarea emoţiilor negative cu cele pozitive, ne permite să avem o viaţă moderată, eficientă, sănătoasă şi în ansamblu mai pozitivă. În loc să te concentrezi asupra obţinerii unei fericiri constante, axează-te pe reglarea emoţiilor, pe echilibrarea senimentelor şi pe abordarea emoţiilor negative. În acest mod poţi creşte şi poţi învăţa să apreciezi mai mult lucrurile care ţi se întâmplă.
