Numiți-l un obicei nervos sau un tic, aproape toată lumea are cel puțin unul – indiferent dacă sunt conștienți de asta sau nu. Ticurile există într-un spectru care variază de la vizibil la extrem de enervant la potențial dăunător.
În timp ce cercetările s-au concentrat în principal pe formele mai severe asociate cu tulburările neurocomportamentale, cum ar fi sindromul Tourette și autismul, există o conștientizare tot mai mare a caracterului omniprezent al așa-numitelor comportamente motorii nefuncționale repetitive și că gradul în care te implici în ele este un barometru. a liniștii tale sufletești.
„Societatea noastră stresantă scoate cu siguranță mai multe lucruri”, a spus dr. Alon Mogilner, neurochirurg la New York University Langone Medical Center. „Este un echilibru delicat în circuitele creierului, astfel încât să poți să îndepărtezi lucrurile pe care nu vrei să le faci.”
Experții împart comportamentele motorii repetitive, nefuncționale în trei categorii care se suprapun și nu sunt întotdeauna de acord. În primul rând, există ticuri clasice, care implică de obicei mișcări rapide și sacadate ale capului, gâtului sau brațelor precedate de un impuls, asemănător cu o mâncărime care trebuie zgâriată. Ticurile pot fi, de asemenea, fonice, cum ar fi mormăitul, curățarea gâtului sau adulmecarea.
Urmează stereotipurile, care, de obicei, nu au un sentiment premonitoriu și sunt mai fluide și ritmice, cum ar fi balansul corpului, trosnitul degetelor și legănarea picioarelor. În cele din urmă, există comportamente repetitive centrate pe corp, care în esență sunt îngrijirea care au mers prost, cum ar fi mușcatul compulsiv al unghiilor, smulgerea părului și culesul pielii.
Toate aceste comportamente sunt ceea ce experții numesc „nevoluntare”, spre deosebire de o convulsie sau tremurat muscular involuntar. Puteți opri tic-ul sau obiceiul motor când vi se cere sau când sunteți distras, dar problema este că, mai devreme sau mai târziu, vă întoarceți să o faceți. În unele împrejurări, comportamentul este supărător pentru persoană, mai ales dacă este vătămător sau jenant, dar cel mai adesea mișcarea sau manierismul este pur și simplu înnebunitor pentru cei din apropiere.
„Dacă ne aruncăm în cercetare și analizăm comportamentele repetitive dezordonate, nedorite, precum și comportamentele repetitive nonclinice, care nu afectează, toate implică regiunea creierului numită ganglioni bazali, care este implicată în controlul motor”, a spus Ali Mattu. , un psiholog clinician specializat în comportamente repetitive centrate pe corp la Columbia University Medical Center.
Deși încă nu sunt înțeleși, ganglionii bazali sunt un fel ca centrul de comandă al mișcării creierului care răspunde la situații alegând dintr-un meniu de mișcări sau gesturi pe care le-ați învățat. Teoria este că atunci când situațiile sunt frustrante sau stresante pentru că sunteți fie supra sau substimulat (adică încordat sau plictisit), ganglionii tăi bazali se descurcă selectând un comportament motor implicit, care ar fi ticul, stereotipie sau obicei motor.
